Priviri pierdute-n miez de noapte, ea stând cu ochii pe fereastră
Îşi pierde clipe importante, momente scumpe-n astă viaţă…
Fiindcă nu ştie ce-i iubirea, nu ştie să fie-afectuasă
De când nu mai are părinţii, a rămas ca o floare arsă,
O floare fără de culoare, parcă rămasă neudată,
Nu are hrană, deci nici viaţă, nici zâmbetul de altădată.

O seară moartă, zi pierdută, totu-i pierdut acum… mereu
“Fără ai mei nu mai am rost, nu simt nimic, nu mai simt eu…”
………….. durere