Lanţ de-amintiri, dulce durere, te-ai abătut asupra lumii
Ai smuls simţiri şi amăgire, reacţionăm toţi ca nebunii,
Zâmbim cu lacrimile-n ochi, plângem mereu la reuşite
Ba am ajuns chiar să furăm timpul fiinţelor iubite
Într-un anume scop cretin, cretin şi fără nici o scuză
Ştim să pretindem că iubim, indiferent de-a-noastră muză.

Ah, tu, tăcere, dulce chin, făşii de-amar ai rupt din noi
Rămân tăcuţi în faţa ta şi oameni mari, sau mici, bogaţi sau goi
Cu toţii plâng….