Uneori dragostea e un moment de slăbiciune, uneori e o viaţă lângă omul care te iubeşte, care are grijă de tine şi care te protejează.
Cum să nu te pierzi în intensitatea clipei de fericire dacă ştii că e posibil sa nu mai fie alta la fel? Cum să trăieşti fară să simţi măcar o dată dragostea cum îţi invadează viaţa si iubirea cum iţi invadează sufletul? Dacă nu simţi sau nu trăieşti nimic din toate astea, atunci pentru ce mai trăieşti? Pentru ce să suferi dacă nu exista motiv întemeiat?
Uneori, un simplu sărut te înfioră şi iţi da putere să treci peste tot.
Iubirea e ceva dulce…ceva precum ciocolata. Pentru mine iubirea seamănă cu ciocolata. O degust bucată cu bucată, e atât de fină, de moale si de fragilă..e delicioasă nu doar datorită gustului ci şi pentru diversitatea aromei si compoziţiei dulce, dulce-amăruie, amară….
Dacă n-ai fi tu, n-aş mai savura atât de mult ciocolata…..