Atunci când roua dimineţii pe pleoapele-ţi fine va curge
asemeni unui râu domol ce se revarsă fără teamă
atunci când nori de-acolo sus în lipsa mea de dor vor plânge
tu sigur vei vrea să mă uiţi, vei arunca poza din ramă.
Când luna, soarele şi cerul vor arunca ochii spre mine,
când voi simţi căldură-n suflet, din ce-n ce mai apăsătoare
cu siguranţă-mi voi da seama că-n suflet cu paşi repezi vine
furtuna de resentimente, ce-aduce leziuni amare (…)
Liniştea este cea care furtună cel mai puternic zbucium sufletesc. Furtuni neaşteptate, atâtea cuvinte dar nici un sens concret, numeroase dimineţi în care vreau să rămân cu capul pe pernă în cautare de pace, toate astea din culpa clipelor scurse la moara destinului. Gânduri obscure, sadice şi întortocheate, cuvinte rostite cu furie, apoi uitate, lumânări pâlpâind în lumina apusului, paharul cu apă, caietul cu versuri, capul plin de certuri (…)
Furtuna este declanşată de subconştient, dar cel mai afectat este exteriorul care caută să se interiorizeze.
Loading ...